Lucrul cu fișiere în C++ la atestatul de informatică

#include <iostream>
#include <fstream>
using namespace std;

int main() {
    ifstream f("date.in");      // deschidere
    // ... citire cu f >> sau f.getline
    f.close();                  // inchidere
}

ifstream e „ruda" lui cin pentru fişiere. Tot ce știi despre cin >> funcționează identic cu f >>. Diferă doar două lucruri: îl deschizi cu numele fişierului și îl închizi la final.

f.close() nu schimbă rezultatul la programe mici, dar e cerut de barem — scrie-l.

Alegerea depinde de ce conține fişierul. E singura decizie reală pe care o iei.

1. Știi câte valori sunt

Formatul cel mai comun: prima linie spune cât urmează.

int n;
f >> n;
for (int i = 0; i < n; i++) f >> x[i];

Pentru matrici, n e dimensiunea și urmează două bucle imbricate:

for (int i = 0; i < n; i++)
    for (int j = 0; j < n; j++)
        f >> a[i][j];

Toate cele 9 probleme cu matrici folosesc acest tipar, cu fişierul mat.in. Detaliile de parcurgere — linii, coloane, diagonale — sunt explicate pe pagina dedicată matricilor.

2. Nu știi câte valori sunt

Când fişierul conține doar numere, fără un n la început, citești până se termină:

int n = 0;
while (f >> x[n]) n++;

Citirea returnează o valoare care devine false când nu mai are ce citi, deci bucla se oprește singură. La final, n conține exact numărul de valori.

Același tipar funcționează și pe cuvinte, pentru că >> se oprește automat la spații:

while (f >> cuvant) { /* ... */ }

3. Un rând întreg de text

Când fişierul conține o propoziție, cu spații și semne de punctuație:

char s[201];
f.getline(s, 201);

f >> s nu merge aici — s-ar opri la primul spațiu și ai prelua doar primul cuvânt.

Dimensiunea e 201 pentru „cel mult 200 de caractere": mai trebuie un loc pentru terminatorul '\0', pe care C++ îl adaugă la final. Parcurgerea merge până la el, deci nu ai nevoie de lungime:

for (int i = 0; s[i] != '\0'; i++) { /* ... */ }

Două tehnici acoperă majoritatea subiectelor cu text.

Conversia majusculă → minusculă, ca să nu scrii zece comparații:

if (c >= 'A' && c <= 'Z') c = c + 32;

Funcționează pentru că, în ASCII, literele mici sunt cu exact 32 de poziții după cele mari ('A' = 65, 'a' = 97). Verificarea intervalului e necesară — altfel strici cifrele și semnele de punctuație.

Compararea cuvintelor se face cu strcmp, nu cu ==:

if (strcmp(cuvant, cautat) == 0) nr++;

== compară adresele din memorie, nu conținutul. Iar strcmp returnează 0 la egalitate, nu 1 — valoarea returnată e diferența în ordine alfabetică. Necesită #include <cstring>.

Când fişierul conține perechi de numere care formează o entitate — un număr complex, o fracție, un elev — se folosește struct. Astfel datele rămân lipite la sortare.

Tiparul are trei câmpuri: datele originale plus valoarea după care sortezi, calculată o singură dată la citire:

struct Fractie {
    int a, b;                   // datele din fisier
    double valoare;             // ce folosesti la comparatii
};

f >> fr[i].a >> fr[i].b;
fr[i].valoare = (double)fr[i].a / fr[i].b;

Conversia (double) e obligatorie. Între doi int, a / b dă împărțire întreagă: 1 / 4 ar fi 0, nu 0.25, iar sortarea ar ieși complet greșită.

Sortarea interschimbă structura întreagă, deci câmpurile nu se desperechează:

if (fr[j].valoare < fr[i].valoare) {    // "<" crescator, ">" descrescator
    Fractie aux = fr[i];
    fr[i] = fr[j];
    fr[j] = aux;
}

Când enunțul cere un anumit număr de zecimale:

#include <iomanip>
cout << fixed << setprecision(2) << x;      // mereu 2 zecimale: 5.00

Se scrie o singură dată, înainte de buclă — setarea rămâne activă.

Diferența care contează: cu fixed numeri zecimalele; fără fixed, setprecision numără cifrele semnificative, iar zecimalele nule dispar (5 în loc de 5.00). Citește exemplul din enunț ca să vezi care formă se cere.