Când enunțul de la atestat e ambiguu sau greșit: ce faci în sală

Se întâmplă mai des decât ți s-ar părea. Un set de subiecte are peste o sută de probleme, redactate de profesori sub presiune de timp, fără un proces de verificare automată. La volumul ăsta, câteva scăpări sunt inevitabile — exact cum se întâmplă în orice culegere sau manual.

Nu e o critică adusă nimănui. E o realitate pentru care merită să fii pregătit, pentru că reacția ta în fața unei cerințe neclare se punctează, iar reacția greșită te costă.

Exemplele de mai jos sunt reale: le-am întâlnit verificând rezolvările de pe site, rulând efectiv codul și refăcând pas cu pas cerințele de birotică. Fiecare trimite la problema din care vine.

Regula de aur

Alegi o interpretare, o scrii, și rezolvi consecvent după ea.

Asta e tot. Un corector care vede „am considerat că «primele k» înseamnă primele k în ordinea din fișier" știe că ai înțeles problema și ai luat o decizie. Un corector care vede doar un program care face altceva decât se aștepta el nu are de unde să știe dacă ai gândit sau ai ghicit.

Ghicitul nu se punctează. Decizia argumentată, da.

Cele cinci tipuri de problemă

Nu toate cerințele neclare sunt la fel, iar reacția corectă diferă.

1. Eroare de redactare

Un cuvânt scris greșit, un număr lipsă din exemplu. Se recunoaște ușor: restul cerinței e coerent, doar un detaliu iese din tipar.

Ce faci: rezolvi după logica cerinței, nu după eroare. Dacă există o figură, figura decide — ea e structura pe care o construiești efectiv.

Exemple reale:

• la matricea cu șirul lui Fibonacci, exemplul oficial pentru o matrice 3 × 3 are doar 8 valori. O matrice 3 × 3 are 9 poziții, iar al nouălea termen este 34;
• la minimul de pe linie și maximul de pe coloană, în exemplul de ieșire scrie „coloanal" în loc de „coloana";
• la dosarele din arhivă, tipul Nr_pagini (N,150) ar însemna un număr cu 150 de cifre. Se citește „număr de pagini, maximum 150".

2. Limită nerealistă

Enunțul dă o limită pe care rezultatul n-o poate respecta — de obicei pentru că valorile cresc mai repede decât a estimat autorul.

Ce faci: rezolvi corect pentru intervalul realist și menționezi limitarea. E un plus, nu un minus: arată că înțelegi tipurile de date.

La matricea cu puteri ale lui 2, enunțul permite n < 100, dar colțul din dreapta-jos valorează 2^(n-1). Pentru n = 64 depășește deja capacitatea unui long long. Niciun tip întreg standard din C++ nu poate reprezenta rezultatul pentru n apropiat de 100.

3. Termen redefinit

Enunțul folosește un termen consacrat, dar îi dă altă definiție decât cea matematică.

Ce faci: rezolvi după definiția din enunț, nu după cea din manual. Enunțul e legea. Dar scrii într-un comentariu că definiția diferă de cea uzuală.

La perechile de numere gemene, enunțul spune că două numere sunt gemene dacă sunt impare și diferă prin 2. În matematică, „numere gemene" înseamnă numere prime gemene — 11 și 13, 17 și 19. Dacă rezolvi după definiția consacrată, dai alt răspuns decât cel așteptat.

4. Ambiguitate reală

Două citiri, ambele rezonabile, iar enunțul nu tranșează. Ăsta e cazul cel mai frecvent și singurul în care chiar ai de ales.

Ce faci: alegi varianta mai firească, o declari explicit, și — la proba practică — întrebi profesorul supraveghetor. Are voie să clarifice o cerință.

• la primele k numere în ordine crescătoare, „primele k" poate însemna primele k în ordinea din fișier sau cele mai mici k valori;
• la structura de foldere de pe Desktop, enunțul scrie DIR1.1 la o cerință, iar figura scrie DIR 1.1. Windows nu le consideră același folder — și figura e cea care decide;
• la decuparea hărții în Paint, cerința b) spune „tot pe Desktop", deși cerința a) pusese imaginea într-un folder de pe Desktop.

5. Cerințe care se contrazic

Cel mai subtil caz: fiecare cerință e corectă privită separat, dar executate în ordinea dată, una o golește pe cealaltă.

Ce faci: schimbi ordinea de execuție și explici de ce. Comentariul nu e decorativ — el arată că inversiunea e deliberată, nu o scăpare.

La comenzile anulate, cerința a) șterge comenzile anulate, iar cerința b) cere numărul lor. În ordinea din subiect, b) întoarce zero rânduri: nu mai există ce să numeri. Numeri întâi, ștergi după.

Un caz înrudit apare la jucătorii și jocurile lor: cerința a) afișează cinci jucători, iar b), scrisă cu INNER JOIN, afișează patru — pentru că un jucător înscris fără niciun joc dispare din joncțiune. Nu e o eroare de sintaxă, e o inconsecvență între două răspunsuri care ar trebui să vorbească despre aceiași oameni.

Cum scrii asta în lucrare

Nu ai nevoie de o formulare elegantă. Ai nevoie de una clară, pusă ca un comentariu lângă rezolvare:

// Enuntul nu precizeaza daca "primele k" inseamna primele k din fisier
// sau cele mai mici k valori. Am ales prima interpretare.

// Enuntul permite n < 100, dar 2^(n-1) depaseste long long peste n = 64.
// Programul e corect pana la aceasta limita.

// Cerinta a) sterge inregistrarile pe care le numara cerinta b).
// Am inversat ordinea, ca b) sa aiba ce numara.

Două rânduri. Atât costă diferența dintre „a greșit" și „a înțeles și a decis".

Ce nu faci

• Nu rezolvi două variante ca să prinzi una. Arată că n-ai decis, și dublează șansele de greșeală.
• Nu lași cerința nerezolvată pentru că „e greșită". O cerință neatinsă e zero sigur.
• Nu corectezi enunțul în tăcere. Dacă rezolvi altceva decât scrie, fără să spui, corectorul vede doar un răspuns care nu corespunde.
• Nu te blochezi. Timpul pierdut pe o ambiguitate e timp luat de la celelalte două subiecte de pe bilet.
• Nu presupui că e vina ta. Dacă ai citit cerința de trei ori și tot nu se leagă, e posibil să nu se lege. Întreabă.

Întrebări frecvente

Am voie să întreb ceva despre subiect în timpul probei practice? Poți cere o clarificare de la profesorul supraveghetor. Nu îți va da rezolvarea, dar o cerință neclară poate fi lămurită. E de preferat ghicitului.

Ce fac dacă exemplul din enunț nu corespunde cerinței? Rezolvi după cerință, nu după exemplu, și menționezi neconcordanța. Dacă există o figură, figura e de obicei mai aproape de intenția reală decât textul.

Se scad puncte dacă semnalez o greșeală din subiect? Nu. O observație corectă, scrisă ca un comentariu scurt lângă rezolvare, arată înțelegere. Problema ar fi contrariul: să rezolvi altceva decât scrie, fără nicio explicație.

Enunțul definește un termen altfel decât l-am învățat. După care merg? După definiția din enunț. Ea e valabilă pentru problema respectivă, chiar dacă diferă de cea consacrată. Menționează în treacăt că diferă.

Ce fac dacă două cerințe se contrazic? Le rezolvi pe amândouă, dar în ordinea care le face pe amândouă posibile, și explici într-un comentariu de ce ai schimbat ordinea.

Cât timp pierd cu o cerință neclară? Cât să o citești de două-trei ori și să decizi. Dacă nu se lămurește, alegi o interpretare, o scrii și mergi mai departe. Biletul are trei subiecte.

De unde vin informațiile de aici

Exemplele sunt din subiectele publicate de inspectoratele școlare județene pentru sesiunile publicate pe acest site, verificate în timpul redactării rezolvărilor: codul C++ compilat și rulat pe exemplele din enunț, interogările SQL executate pe date de test, cerințele de birotică refăcute pas cu pas.

Dreptul de a cere o clarificare în timpul probei ține de organizarea examenului, reglementată prin Metodologia de organizare și desfășurare a examenului de atestare a competențelor profesionale ale absolvenților claselor de matematică-informatică și matematică-informatică, intensiv informatică, aprobată prin OMECI nr. 4.843/2009 și modificată prin OM nr. 3.009/2021. Modul de notare a observațiilor scrise în lucrare nu e prevăzut în metodologie — se stabilește de comisia care te evaluează. Recomandările de aici sunt bazate pe practica uzuală de corectare, nu pe un barem oficial.