#078 · Subiectul II · Programare

Să se genereze şi să se afişeze un alt vector Y care conţine elementele pare din vectorul X

✓ Rezolvare explicatăDolj 2026 · nr. 13

Enunț

Se citesc de la tastatură un număr natural n şi cele n elemente ale unui vector X care memorează numere naturale. Să se genereze şi să se afişeze un alt vector Y care conţine elementele pare din vectorul X. Dacă nu există elemente pare, se va afişa mesajul NU EXISTA NUMERE PARE.

Exemple

Date de intrare	Date de ieșire	Explicații
`6` `49 200 0 504 17 12`	`200 0 504 12`	Elementele pare, în ordinea din X
`3` `17 3 201`	`NU EXISTA NUMERE PARE`	Toate sunt impare

Rezolvare

C++

#include <iostream>
using namespace std;

int main() {
    int n;
    cin >> n;

    int x[100], y[100];
    for (int i = 0; i < n; i++) cin >> x[i];

    int m = 0;                          // cate elemente are Y
    for (int i = 0; i < n; i++)
        if (x[i] % 2 == 0) y[m++] = x[i];

    if (m > 0)
        for (int i = 0; i < m; i++) cout << y[i] << " ";
    else
        cout << "NU EXISTA NUMERE PARE";

    return 0;
}

Cum funcționează

Aceasta e problema-tipar pentru toată categoria „construiește un vector nou din altul". Merită înțeleasă bine, pentru că exact aceeași structură rezolvă și eliminarea elementelor nule, și selectarea celor din afara unui interval.

Ideea centrală: doi indici care avansează independent.

i parcurge vectorul X, element cu element, fără să sară vreunul
m avansează doar când chiar scrii ceva în Y

Când elementul nu trece testul, i merge mai departe, dar m rămâne pe loc. La final, m conține exact numărul de elemente din Y — deci e și indice, și lungime, și răspuns la întrebarea „există vreunul?".

Scrierea y[m++] = x[i] face două lucruri deodată: pune valoarea pe poziția m, apoi îl crește pe m. E forma prescurtată a lui:

y[m] = x[i];
m = m + 1;

Testul de paritate e x[i] % 2 == 0 — restul împărțirii la 2 este 0 pentru numere pare. Observă că 0 este par și apare în rezultatul primului exemplu.

Afișarea lui Y se face într-o buclă separată, care merge până la m, nu până la n. Restul vectorului Y conține valori nedefinite, care nu trebuie atinse.

Greșeli frecvente

Afișarea lui Y până la n în loc de m — apar valori aleatorii din memorie după elementele reale.
Folosirea lui i ca indice și în Y (y[i] = x[i]) — lasă goluri în Y, pentru că i sare peste pozițiile elementelor impare.
Uitarea că 0 e par — se încearcă tratarea lui separat, deși aparține rezultatului.
m neinițializat cu 0 — prima scriere ajunge pe o poziție oarecare.
Verificarea m > 0 uitată — la un vector fără numere pare nu se afișează nimic în loc de mesajul cerut.

Exersează mai departe

Probleme cu aceeași tehnică

#042ProgramareCăutarea unei valori într-un vector și afișarea pozițiilor pe care apare #043ProgramareSă se calculeze şi să se afişeze cel mai mare divizor comun al elementelor vectorului #051ProgramareSă se elimine elementele nule din vector şi să se afişeze vectorul astfel obţinut #052ProgramareSă se înlocuiască fiecare element cu media aritmetică a celorlalte n–1 elemente #053ProgramareSă se insereze pe poziţia k, o valoare a citită de la tastatură #058ProgramareSă se afişeze maximul valorilor negative