Să se elimine elementele nule din vector şi să se afişeze vectorul astfel obţinut

Cum funcționează

Aceeași tehnică de filtrare cu doi indici ca la vectorul cu elemente pare, cu două diferențe care merită atenție.

Prima: nu mai e nevoie de un al doilea vector. Poți rescrie chiar în X, pentru că m rămâne mereu în urma lui i — scrii pe o poziție pe care ai citit-o deja. Nu suprascrii niciodată un element pe care încă nu l-ai verificat. Tehnica se numește filtrare pe loc și e ceea ce fac și funcțiile din bibliotecile standard.

A doua: cum afli dacă s-a eliminat ceva. Enunțul cere NU EXISTA când nu există elemente nule, iar asta se citește direct din comparația m < n:

• m = câte elemente au rămas
• n = câte erau la început
• dacă sunt egale, n-a fost eliminat nimic

Nu ai nevoie de un flag separat — diferența dintre cele două lungimi conține deja informația.

Atenție la tipul de date: enunțul spune numere reale, deci double, nu int. Cu int, o valoare precum 27.5 s-ar citi trunchiat.

Pentru X = [0, 0, 27, 14, 0, 8, 0], după buclă X începe cu 27 14 8, iar m = 3. Restul vectorului conține valorile vechi, pe care nu le mai afișăm.

Greșeli frecvente

• Ștergerea „efectivă" prin mutarea tuturor elementelor la fiecare zero găsit — funcționează, dar e mult mai lung, mai lent și e ușor să greșești indicii. Filtrarea într-o singură trecere e varianta corectă.
• Afișarea până la n în loc de m — reapar elementele vechi de la coada vectorului.
• int în loc de double — enunțul cere numere reale.
• Compararea cu == 0 uitată pentru numere reale — la valori calculate, comparația directă cu zero poate fi înșelătoare; aici însă valorile sunt citite direct, deci e corectă.
• Confuzia cu mesajul — NU EXISTA se referă la absența elementelor nule, nu la un vector rezultat gol.