PowerPoint — temă de proiectare, listă cu marcatori și schemă SmartArt

Cum funcționează

Aceasta e problema-tipar a întregului cluster: cele 10 subiecte de PowerPoint din sesiunea Dolj 2026 cer, cu variații mici, exact aceleași șase lucruri — aspect unitar (a), un diapozitiv de titlu cu o listă (b), un diapozitiv de conținut (c), un diapozitiv „greu" reprodus după o figură (d), o animație (e) și o tranziție (f). Tehnicile explicate aici se refolosesc la toate celelalte.

Pasul 1 — tema de proiectare. Design → galeria Themes → o temă la care predomină verdele. Figura arată tema Facet (verde, cu fațete unghiulare în colțul din dreapta), dar cerința nu numește nicio temă: spune doar „la care predomină culoarea verde". Orice temă verde se punctează.

Tema se aplică din start tuturor diapozitivelor. Cerința „pentru toate diapozitivele" nu presupune nicio acțiune suplimentară — e comportamentul implicit. Dacă vrei totuși o singură temă pe un singur diapozitiv, aceea e excepția și se face cu click dreapta pe temă → Apply to Selected Slides.

O temă nu e același lucru cu un fundal colorat. Distincția decide unde cauți și se vede în patru din cele zece probleme:

Formularea din enunț	Unde se face	Ce schimbă
„temă de proiectare (design)"	Design → Themes	fundal + fonturi + paletă de culori
„fundal de culoare X"	Design → Format Background → Solid fill	doar fundalul

Problemele cu temă: aceasta, grafuri, rețele de calculatoare și Windows 8. Cele cu fundal colorat sunt explicate la panoul de control.

Pasul 2 — lista cu marcatori. Nu se desenează nimic: aspectul Title and Content conține deja o casetă în care textul devine automat listă cu marcatori. Se scrie Definiție, Enter, Clasificare.

Șapte din cele zece probleme cer o astfel de listă, deci merită reținute cele două butoane vecine din Home → grupul Paragraph:

Cerință	Buton
listă cu marcatori / cu marcaje	Bullets (≡ cu puncte)
listă numerotată	Numbering (≡ cu cifre)

Confuzia costă un punct întreg la memorii externe, unde aceeași problemă cere explicit una numerotată pe un diapozitiv și una cu marcatori pe următorul.

Pasul 3 — imaginea sugestivă. Insert → Pictures pentru un fișier local, sau Insert → Online Pictures pentru căutare în Bing. „Sugestivă" înseamnă doar că trebuie să aibă legătură cu subiectul — un server, o schemă de tabele, sigla unui SGBD. Nu există un barem pe conținutul imaginii; există unul pe existența ei.

Pasul 4 — schema SmartArt. Insert → SmartArt → categoria List → o machetă verticală cu trei elemente.

Textul nu se scrie direct în forme. Se deschide Text Pane — săgeata mică din marginea stângă a cadrului SmartArt — și se tastează cele trei rânduri. Așa rămân legate de machetă: dacă schimbi macheta după aceea, textul migrează singur.

Cerința nu impune macheta exactă. Spune „Schema va fi realizată cu ajutorul diagramelor SmartArt", atât. Figura arată o listă verticală cu trei bare verzi (aspect de tip Lined List / Vertical Box List), dar machetele SmartArt se randează diferit de la o versiune de Office la alta și își iau culorile din temă. Orice machetă din categoria List, cu trei elemente și textul corect, îndeplinește cerința.

Cele trei texte, citite din figură:

Element	Text
1	BAZE DE DATE IERARHICE
2	BAZE DE DATE RELAȚIONALE
3	BAZE DE DATE ORIENTATE PE OBIECT

Titlul diapozitivului, tot din figură: CLASIFICARE. Cerința d) nu îl menționează separat — spune „să corespundă figurii de mai jos", ceea ce îl include.

Celelalte două probleme cu SmartArt duc mai departe aceeași tehnică: rețele de calculatoare (machete de tip Cycle) și panoul de control (machete de tip Hierarchy).

Pasul 5 — animația. Se selectează schema ca obiect întreg, cu un click pe chenarul exterior, apoi Animations → un efect din galerie.

⚠️ Dacă ai cursorul în interiorul unei forme din SmartArt, animația se aplică doar acelei forme. Se vede imediat: numărul de ordine apare lângă o singură casetă, nu lângă cadru.

Pentru SmartArt, Effect Options → Sequence oferă în plus:

Opțiune	Efect
As One Object	toată schema intră deodată
One by One	elementele apar pe rând
All at Once	apar simultan, dar animate separat

Cerința spune doar „un efect de animaţie schemei", deci oricare variantă e corectă. One by One arată mai bine la o clasificare cu trei puncte și nu costă nimic în plus.

Pasul 6 — tranziția, și capcana „vitezei medii". Transitions → un efect → Apply To All.

⚠️ „Viteză medie" este o opțiune care nu mai există. Până în PowerPoint 2010, fila Transitions avea o listă Speed cu trei valori: Slow / Medium / Fast. Începând cu PowerPoint 2013 lista a fost eliminată și înlocuită cu un câmp Duration, exprimat în secunde. Cinci din cele zece probleme ale sesiunii cer „viteză medie", deci pe un Office modern cerința nu are corespondent literal.

Echivalentul apărabil: lasă Duration la valoarea propusă implicit de PowerPoint pentru efectul ales (de regulă în jur de 1.00 s) — aceea este viteza medie a efectului. Nu căuta lista Speed; nu e ascunsă, a fost scoasă.

Apply To All e partea care se uită cel mai des: fără el, tranziția rămâne pe diapozitivul curent, iar cerința spune explicit „prezentării".

Greșeli frecvente

• Fundal colorat în loc de temă de proiectare. Cerința a) cere o temă; un simplu Format Background → verde nu schimbă fonturile și paleta, deci nu e temă.
• Lista scrisă în casete text desenate manual, în locul casetei de conținut. Arată la fel, dar își pierde marcatorii și nu se aliniază cu macheta.
• Textul SmartArt tastat direct în forme, nu în Text Pane. Se rupe la prima schimbare de machetă.
• Animația aplicată unei singure forme din schemă, pentru că selecția era în interiorul ei. Se dă click pe chenarul exterior.
• Căutarea listei Speed pentru „viteza medie". Nu mai există din PowerPoint 2013; se folosește Duration.
• Tranziția aplicată doar diapozitivului curent — lipsește Apply To All.
• Imaginea lipsă de la diapozitivul 2. Cerința c) are două componente, text și imagine; se punctează separat.