#075 · Subiectul II · Programare

Să se şteargă elementul de pe poziţia k (citită de la tastatură)

✓ Rezolvare explicatăDolj 2026 · nr. 10

Enunț

Se citesc de la tastatură un număr natural n şi cele n elemente ale unui vector X care memorează numere întregi. Să se şteargă elementul de pe poziţia k (citită de la tastatură). Dacă poziţia k nu se află în vector, se afişează mesajul pozitie depasita şi lungimea vectorului.

Exemple

Date de intrare	Date de ieșire	Explicații
`8` `16 5 90 434 55 71 31 33` `4`	`16 5 90 55 71 31 33`	S-a eliminat 434, de pe poziţia 4
`5` `42 10 300 555 16` `7`	`pozitie depasita` `lungime vector=5`	Vectorul rămâne neschimbat

Rezolvare

C++

#include <iostream>
using namespace std;

int main() {
    int n;
    cin >> n;

    int x[100];
    for (int i = 0; i < n; i++) cin >> x[i];

    int k;
    cin >> k;

    if (k < 1 || k > n) {
        cout << "pozitie depasita" << endl;
        cout << "lungime vector=" << n;
        return 0;
    }

    for (int i = k - 1; i < n - 1; i++)  // k-1 = indicele real
        x[i] = x[i + 1];                 // tragem totul cu o pozitie la stanga
    n--;

    for (int i = 0; i < n; i++) cout << x[i] << " ";
    return 0;
}

Cum funcționează

Un vector nu are operație de „ștergere". Elementele stau lipite în memorie, deci singurul mod de a scoate unul e să tragi peste el tot ce vine după.

Bucla face exact asta: fiecare element se mută cu o poziție la stânga, începând de la cel șters.

indici:  0   1   2   3    4   5   6   7
X:      16   5  90 [434] 55  71  31  33
                    ↖── 55 ←─ 71 ←─ 31 ←─ 33
X:      16   5  90   55  71  31  33

Detaliile care contează:

k - 1 este indicele real. Enunțul numără pozițiile de la 1, C++ de la 0. Poziția 4 înseamnă indicele 3 — acolo unde stă 434.

Bucla se oprește la n - 1, nu la n. La fiecare pas se citește x[i + 1]; dacă i ar ajunge la n - 1, ai citi x[n], adică în afara datelor.

n-- la final. Vectorul are acum un element mai puțin. Fără asta, ai afișa și vechiul ultim element, rămas duplicat la coadă.

Validarea se face înainte de orice modificare: k trebuie să fie între 1 și n. Verificarea k < 1 contează — o poziție 0 sau negativă e la fel de invalidă ca una prea mare, chiar dacă exemplul din enunț arată doar al doilea caz.

Greșeli frecvente

Folosirea lui k direct ca indice, fără - 1 — se șterge elementul vecin.
i < n în loc de i < n - 1 — se citește x[n], o valoare din afara vectorului.
Uitarea lui n-- — ultimul element apare de două ori.
Deplasarea la dreapta (x[i + 1] = x[i]) — în loc să ștergi, multiplici elementul peste tot.
Validarea doar pentru k > n — poziții precum 0 sau -3 trec și strică vectorul.

Exersează mai departe

Probleme cu aceeași tehnică

#042ProgramareCăutarea unei valori într-un vector și afișarea pozițiilor pe care apare #043ProgramareSă se calculeze şi să se afişeze cel mai mare divizor comun al elementelor vectorului #051ProgramareSă se elimine elementele nule din vector şi să se afişeze vectorul astfel obţinut #052ProgramareSă se înlocuiască fiecare element cu media aritmetică a celorlalte n–1 elemente #053ProgramareSă se insereze pe poziţia k, o valoare a citită de la tastatură #058ProgramareSă se afişeze maximul valorilor negative